Pasiunea ruralului


De Ștefana Bianu și Ina Postăvaru

Articol apărut în revista Arhitectura nr.6/2013

Comuna Bucium

De trei ani, se întâlnesc în comuna Bucium, jud. Alba, două mari pasiuni pentru rural; una acută, alarmată, a profesioniștilor și universitarilor implicați în organizarea Universității de Vară, cealaltă ancestrală, discretă, a localnicilor.

Aceste pasiuni sunt transmise cursanților - studenți și absolvenți arhitecți, urbaniști, peisagiști, sociologi și antropologi - al căror număr de înscrieri și re-înscrieri crește an de an, ambarasând selecția impusăde numărul limitat de locuri (20-22). Chiar și cei care vin inițial dintr-o pură curiozitate, pentru prima dată „la țară”, sunt indelebil captivați de firescul și armonia locului.

În prima ediție a UdV Bucium (2011), organizatorii - Asociația „Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie (RPER)” înarmați cu conceptul inspirat de filosofia „Salvarea spiritului locului” a ICOMOS, de practica organizației „La Fondationn de Patrimoine” în salvgardarea și valorficarea patrimoniului rural neprotejat din Franța și încurajați fiind de interesul Primăriei de a reabilita Școala Veche, au debarcat pe un tărâm surprinzător: ținutul de o amuțitoare frumusețe al Detunatelor și Vulcoiului, cunoscut pentru evenimentele emblematice ale istoriei Țării Moților petrecute aici, dar cu neprețuite vestigii ale arhitecturii tradiționale din lemn rămase, până atunci, cu totul necunoscute.

Revelația bogăției și autenticității fondului construit vechi a reorientat direcțiile proiectului de la studii punctuale de arhitectură populară spre urgența repertorierii și inventarierii științfice în vederea reabilitărilor in situ și a pregătirii dosarelor de clasare, menite să facă cunoscut și să pună sub protecție prețiosul și extrem de fragilul Patrimoniu Rural ce s-a dezvăluit treptat, în ipostaze neașteptate.

Comuna Bucium cuprinde 30 de sate, adunate de-a lungul apelor și risipite pe versanții Apusenilor, în care oamenii duc o existență autarhică, bazată pe munca lor aspră, pe roadele depozitate în șuri absidale, întreținute cu sfințenie. Însă nu mulți tineri cosesc pe versanții de 45°, căci ei sunt plecați în lume, la un tain mai ușor, ci seniorii, femei și bărbați în jur de 80 de ani, sau chiar mai în vârstă.

Ei sunt martorii unei populații istoric recunoscutăca mândră, care a muncit din greu pe timpul exploatărilor miniere - sub spectrul neajunsurilor și al silicozei - și care a dovedit o neabătută determinare în a-și trimite copiii la studii în loc de a-șimoderniza casa și existența, scutindu-și, în felul acesta, habitatul de intervenții care, în majoritatea localităților din România, au spulberat identitatea și specficul local.

Primele porți și uși ale gospodăriilor și caselor au fost deschise datorită prospecțiunilor și grijii tinerei bibliotecare a comunei.

În timpul celor 3 ani în care echipele UdV de inventariere (releveu, evidență patrimoniu, studiu de peisaj și studiu sociologic) au lucrat concomitent în zeci de case și gospodării din 15 sate ale comunei, au fost deschise multe uși și suflete, ferecate la început de circumspecția în fața interesului străinilor pentru ceea ce - în opinia comună locală- era vechi, demodat și banal.


Bucium

Cele 6 case premiate în cadrul celor două ediții ale concursului „Casa cea mai dichisită” au clătinat aceste concepții și au creat în societatea buciumană o nouă ierarhie, răsturnată față de cea statornicită, ce impune ca valori vechimea și autenticitatea, care- bine gospodărite pot deveni motor economic.

La fel, casa Colda - pânăîn anul 2011, ruină rușinoasă așezată la drum, în satul Lupulești - a demonstrat, prin transfigurarea dată de reabilitarea în tehnici tradiționale, valențele regeneratoare ale patrimoniului cultural.

În această „cruciadă a  ruralului”, RPER încearcă să determine importantele muzee etnogrfice ale țării să-și aplice menirea și in situ, să convingă universitățile de Arhitectură și Urbanism să adopte în programă practici pe modelul UdV Bucium și să promoveze va-lorile identitificate în reglementări urbanistice și legislative.

O discrepanță de 69 de ani între percepția și tratarea patrimoniului, în special a celui ru-ral, neprotejat din România, față de țările din vestul Europei, bruiază încă, din păcate, beneficul dialog internațional.

Universitatea de Vară Bucium nu este doar o activitate estivală de 2 săptămâni. Fiecare Etapă este pregătită cu dosare de cofinanțare, cu redactarea și tipărirea Caietului, cu ela-borarea dosarelor de clasare (6 troițe și cruci memoriale sunt deja la finalul procesului de clasare ca monument istoric), cu promovarea în cadrul simpozioanelor și colocviilor.

Grup UDV Bucium 2012

Acest „travaliu” ce ocupăîntregul an permite conceptului Bucium să se cristalizeze continuu.

Așa au fost încorporate regula „decodării bunului-simț al constructorului ancestral, anonim”, a studierii arhitecturii tradiționale în contextul peisajului cultural evolutiv și în cel social, relevat prin interviuri cu oamenii locului, supuși unei veritabile „descarcerări a memoriei”.

În UdV 2014, programul va prelungi experiența reabilitării caselor vechi - începută, în 2011, cu Casa Colda - asupra premiantelor concursului „Casa cea mai dichisită”.

În săptămâna 28 aprilie-5 mai 2014, pasiunea ruralului va aduce Buciumul la București, în  Atelierele de Patrimoniu Rural programate la Muzeul Țăranului Român, într-o expoziție multimedia și conferințe ce nu pot decât să convingă asupra urgenței de a interveni pentru salvarea Patrimoniului Rural, după modelul francez și european, ca motor cultural, social și economic de dezvoltare teritorială, în toată țara.

Aici puteți descărca întregul articol cu imagini, în format PDF (2,5 Mb).

Casa Colda: sat Poieni, comuna Bucium, nr. 465, jud. Alba, România 
Proprietar: Eugen Colda
Proiect iniţiat de: Asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-RoumanieRPER, în cadrul Universităţii de Vară (UdV) Bucium

Construită de un miner aurar din neamul Colda, în 1851, casa are trei încăperi din bârne de lemn, o cămară, târnaţ (pridvor) spre curte şi acoperiş cu învelitoare de şindrilă. În anul 2004, suflarea casei s-a stins, odată cu bătrânii familiei Colda. Aşa a găsit-o RPER în 2011, în timpul prospecţiunilor sale prin Ţara Moţilor. Între 2011 şi 2016, casa a fost reabilitată în cadrul şantierului-şcoală organizat de RPER în cadrul UdV Bucium şi de Muzeul ASTRA, fiind antrenate finanţări private. 2011: UdV Bucium, ediţia I; casa a fost inventariată şi relevată. RPER a încheiat un acord cu proprietarul pentru reabilitarea in situ a casei 2012-2013: după o etapă de conservare şi de diagnosticare, când este descoperită inscripţia de datare (1851), au avut loc acțiunile de reabilitare în tehnici tradiţionale. Toate elementele recuperabile au fost curăţate, tratate şi integrate în poziţia originară. 2013-2015: etapă de repaus, necesară pentru aşezarea şi integrarea elementelor noi în ansamblu, pentru a se putea aplica tencuiala de pământ 2015-2016: în bucătărie şi în baia amenajată în vechea cămară au fost montate instalaţii moderne. Camerele au primit mobilier tradiţional, salvat de la distrugere. 21 mai 2016: sobele au început din nou să duduie, fumul să se strecoare prin şindrilă, apa caldă şi rece să curgă la robinetele din bucătărie şi din baie iar "strujac"-ul din paturile "de tras" să foşneasca sub somnul nostru greu. La 165 de ani, întinerită, Casă Colda din Bucium Poieni şi-a regăsit suflarea şi ne poate spune poveşti cu duhul aurului. 

Salvarea caselor cu valoare de patrimoniu, părăsite şi ruinate din Bucium şi valorificarea lor culturală şi turistică este parte a scenariului propus de RPER ca motor de dezvoltare socială şi economică a satelor din România.