Legea nr. 150 publicată in M.Of. nr. 175 din data: 7/29/97

privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992


Definirea patrimoniului arheologic 
ARTICOLUL 1 
1. Scopul prezentei conventii (revizuita) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursa a memoriei colective europene si ca instrument de studiu istoric si stiintific.

2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile si alte urme ale existentei omenirii în trecut a (ale) caror: 
(i) salvgardare si studiu permit redarea evolutiei istoriei omenirii si a relatiei sale cu mediul natural; 
(ii) principale mijloace de informare le constituie sapaturile si descoperirile, precum si alte metode de cercetare asupra umanitatii si mediului înconjurator; 
(iii) amplasare se situeaza în orice spatiu ce tine de jurisdictia partilor.

3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, constructiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de alta natura, precum si contextul lor, fie ca se situeaza în sol sau sub apa.

L nr. 150 publicat in M.Of. nr. 175 din data: 7/29/97

L150/1997

LEGE privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992

PARLAMENTUL ROMÂNIEI 
CAMERA DEPUTATILOR SENATUL 
LEGE 
privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992 
Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articol unic. — Se ratifica Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 17 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI 
MIRCEA IONESCU-QUINTUS 
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 11 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR 
ANDREI IOAN CHILIMAN 
Bucuresti, 24 iulie 1997.

Nr. 150.

CONVENTIA EUROPEANA 
pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita)*) 
— La Valetta, 16 ianuarie 1992 — 
*) Traducere.

PREAMBUL 
Statele membre ale Consiliului Europei si celelalte state parti la Conventia culturala europeana, semnatare ale prezentei conventii (revizuita), considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsa între membrii sai, pentru a salvgarda si a promova idealurile si principiile care sunt patrimoniul lor comun, având în vedere Conventia culturala europeana, semnata la Paris la 19 decembrie 1954, si îndeosebi articolele sale 1 si 5, având în vedere Conventia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnata la Granada la 3 octombrie 1985, având în vedere Conventia europeana privind infractiunile asupra bunurilor culturale, semnata la Delphi la 23 iunie 1985, având în vedere recomandarile Adunarii parlamentare referitoare la arheologie, îndeosebi recomandarile nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) si nr. 1.072 (1988), având în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protectia si valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operatiunilor de amenajare a teritoriului urban si rural, reamintind ca patrimoniul arheologic este un element esential pentru cunoasterea trecutului civilizatiilor, recunoscând ca patrimoniul arheologic european, marturie a unei stravechi istorii, este supus unor grave amenintari de degradare, atât prin înmultirea marilor lucrari de amenajare, cât si datorita riscurilor naturale, sapaturilor clandestine ori lipsite de caracter stiintific sau insuficientei informari a publicului, afirmând necesitatea de a introduce, acolo unde nu exista, procedurile de control administrativ si stiintific care se impun si de a integra preocuparile de protectie a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbana si rurala si de dezvoltare culturala, subliniind ca raspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai statului direct interesat, ci si tuturor tarilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare si pentru a promova conservarea lui prin încurajarea schimburilor de specialisti si de experienta, constatând necesitatea de a completa principiile formulate de Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evolutiei politicilor de amenajare teritoriala în tarile europene, au convenit asupra celor ce urmeaza: 
Definirea patrimoniului arheologic 
ARTICOLUL 1 
1. Scopul prezentei conventii (revizuita) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursa a memoriei colective europene si ca instrument de studiu istoric si stiintific.

2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile si alte urme ale existentei omenirii în trecut a (ale) caror: 
(i) salvgardare si studiu permit redarea evolutiei istoriei omenirii si a relatiei sale cu mediul natural; 
(ii) principale mijloace de informare le constituie sapaturile si descoperirile, precum si alte metode de cercetare asupra umanitatii si mediului înconjurator; 
(iii) amplasare se situeaza în orice spatiu ce tine de jurisdictia partilor.

3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, constructiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de alta natura, precum si contextul lor, fie ca se situeaza în sol sau sub apa.

Identificarea patrimoniului si masuri de protectie 
ARTICOLUL 2 
Fiecare parte se angajeaza sa puna în aplicare, potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat, un regim juridic de protectie a patrimoniului arheologic, care sa prevada: 
(i) tinerea unei evidente a patrimoniului sau arheologic si clasarea unor monumente sau zone protejate; 
(ii) constituirea unor rezervatii arheologice, chiar fara vestigii vizibile la suprafata sau sub apa, pentru conservarea unor marturii materiale care sa poata fi studiate de catre generatiile viitoare; 
(iii) obligatia pentru descoperitor de a semnala autoritatilor competente descoperirea întâmplatoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic si de a le pune la dispozitie pentru examinare.

ARTICOLUL 3 
În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic si pentru garantarea semnificatiei stiintifice a operatiunilor de cercetare arheologica, fiecare parte se angajeaza: 
(i) sa instituie proceduri de autorizare si de control al sapaturilor si al altor activitati arheologice, în scopul: 
a) de a preveni orice sapatura sau deplasare ilicita a unor elemente ale patrimoniului arheologic; 
b) de a asigura întreprinderea sapaturilor si a prospectiunilor arheologice într-o maniera stiintifica si sub rezerva: 
— folosirii unor metode de investigatie nedistructive, ori de câte ori este posibil; 
— ca elementele patrimoniului arheologic sa nu fie exhumate în timpul sapaturilor sau lasate expuse în timpul sau dupa efectuarea acestora fara luarea unor masuri corespunzatoare pentru prezervarea, conservarea si gestiunea lor; 
(ii) sa vegheze ca sapaturile si alte tehnici potential distructive sa nu fie practicate decât de catre persoane calificate si abilitate în acest scop; 
(iii) sa supuna unei autorizari prealabile specifice, în cazurile prevazute de legislatia interna a fiecarui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente de detectie sau procedee de cercetare arheologica.

ARTICOLUL 4 
Fiecare parte se angajeaza sa aplice masuri de protectie fizica a patrimoniului arheologic, care sa prevada, în functie de împrejurari: 
(i) achizitionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzatoare, de catre autoritatile publice, a spatiilor destinate constituirii unor rezervatii arheologice; 
(ii) conservarea si întretinerea patrimoniului arheologic, de preferinta pe locul lui de origine; 
(iii) amenajarea unor depozite corespunzatoare pentru vestigiile arheologice deplasate din locul lor de origine.

Conservarea integrata a patrimoniului arheologic 
ARTICOLUL 5 
Fiecare parte se angajeaza: 
(i) sa încerce concilierea si articularea cerintelor specifice ale arheologiei si, respectiv, ale amenajarii teritoriului, urmarind ca arheologii sa participe la: 
a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate de protectie, conservare si punere în valoare a siturilor ce prezinta un interes arheologic; 
b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze; 
(ii) sa asigure consultari sistematice între arheologi, urbanisti si specialisti în amenajarea teritoriului, pentru a permite: 
a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul arheologic; 
b) acordarea timpului si a mijloacelor necesare efectuarii unui studiu stiintific corespunzator asupra sitului, cu publicarea rezultatelor; 
(iii) sa vegheze ca studiile de impact asupra mediului si hotarârile ce rezulta din acestea sa tina în întregime seama de siturile arheologice si de contextul lor; 
(iv) sa prevada, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost gasite cu ocazia unor lucrari de amenajare si când aceasta se dovedeste posibil, conservarea in situ a acestor elemente; 
(v) sa faca astfel încât deschiderea pentru public a siturilor arheologice, îndeosebi amenajarile pentru primirea unui numar mare de vizitatori, sa nu aduca prejudicii caracterului arheologic si stiintific al acestor situri si al împrejurimilor lor.

Finantarea cercetarii si a conservarii arheologice 
ARTICOLUL 6 
Fiecare parte se angajeaza: 
(i) sa prevada un sprijin material din partea autoritatilor publice nationale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologica, în functie de competentele lor; 
(ii) sa sporeasca mijloacele materiale la dispozitia arheologiei preventive: 
a) dispunând masuri corespunzatoare care sa prevada, în cazul marilor lucrari de amenajare publice sau private, suportarea integrala, din fonduri provenind din sectorul public sau, dupa caz, din sectorul privat, a costurilor oricarei operatiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrari; 
b) incluzând în bugetele acestor lucrari, alaturi de studiile de impact impuse de preocuparile privind mediul si amenajarea teritoriului, studiile si prospectiunile arheologice prealabile, documentele stiintifice de sinteza, precum si comunicarile si publicatiile complete asupra descoperirilor.

Colectarea si difuzarea informatiei stiintifice 
ARTICOLUL 7 
În vederea facilitarii studiului si a difuzarii cunostintelor asupra descoperirilor arheologice, fiecare parte se angajeaza: 
(i) sa realizeze si sa actualizeze anchetele, inventarele si cartografia siturilor arheologice din spatiile supuse jurisdictiei sale; 
(ii) sa adopte orice dispozitii practice în vederea obtinerii, în urma operatiunilor arheologice, a unui document stiintific de sinteza publicabil, prealabil necesarei difuzari integrale a studiilor specializate.

ARTICOLUL 8 
Fiecare parte se angajeaza: 
(i) sa faciliteze schimbul, pe plan national sau international, de elemente ale patrimoniului arheologic în scopuri stiintifice profesionale, dispunând, totodata, masurile necesare pentru ca aceasta circulatie sa nu aduca în nici un fel prejudicii valorii culturale si stiintifice a acestor elemente; 
(ii) sa încurajeze schimburile de informatii asupra cercetarilor arheologice si sapaturilor în curs de executie si sa contribuie la organizarea unor programe internationale de cercetare.

Sensibilizarea publicului 
ARTICOLUL 9 
Fiecare parte se angajeaza: 
(i) sa întreprinda actiuni educative de natura a trezi si a dezvolta în opinia publica constiinta valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoasterea trecutului si a pericolelor ce ameninta acest patrimoniu; 
(ii) sa promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului sau arheologic, îndeosebi la situri, si sa încurajeze expunerea publica a unor bunuri arheologice selectionate.

Prevenirea circulatiei ilicite a elementelor patrimoniului arheologic 
ARTICOLUL 10 
Fiecare parte se angajeaza: 
(i) sa organizeze schimbul de informatii dintre autoritatile publice competente si institutiile stiintifice asupra sapaturilor ilicite constatate; 
(ii) sa aduca la cunostinta forurilor competente ale statului de origine, parte la aceasta conventie (revizuita), orice oferta suspecta de a proveni din sapaturi ilicite sau din deturnare de la sapaturi oficiale, împreuna cu toate precizarile necesare relative la aceasta; 
(iii) în ceea ce priveste muzeele si alte institutii similare, a caror politica de achizitii este supusa controlului statului, sa ia masurile necesare pentru ca acestea sa nu achizitioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau din deturnari din sapaturi oficiale; 
(iv) pentru muzeele si alte institutii similare, situate pe teritoriul unei parti, dar a caror politica de achizitii nu este supusa controlului statului: 
a) sa le transmita textul prezentei conventii (revizuita); 
b) sa nu precupeteasca nici un efort pentru a asigura respectarea de catre aceste muzee si institutii a principiilor formulate în paragraful (iii) de mai sus; 
(v) sa restrânga pe cât este cu putinta, prin actiuni educative, de informare, de vigilenta si de cooperare, circulatia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau din deturnari din sapaturi oficiale.

ARTICOLUL 11 
Nici o prevedere a prezentei conventii (revizuita) nu aduce atingere tratatelor bilaterale sau multilaterale care exista sau vor putea exista între parti, cu privire la circulatia ilicita a elementelor de patrimoniu arheologic sau la restituirea lor proprietarului legitim.

Asistenta tehnica si stiintifica mutuala 
ARTICOLUL 12 
Partile se angajeaza: 
(i) sa îsi acorde reciproc asistenta tehnica si stiintifica constând în schimb de experienta si de experti în problemele relative la patrimoniul arheologic; 
(ii) sa favorizeze, în cadrul legislatiilor nationale de profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile de specialisti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educatiei permanente.

Controlul aplicarii conventiei (revizuita) 
ARTICOLUL 13 
În scopul aplicarii prezentei conventii (revizuita), un comitet de experti, instituit de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului Consiliului Europei, este împuternicit sa urmareasca aplicarea conventiei (revizuita) si, între altele: 
(i) sa supuna periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport privind situatia politicilor de protectie a patrimoniului arheologic în statele contractante ale conventiei (revizuita) si aplicarea principiilor pe care aceasta le enunta; 
(ii) sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice masuri vizând aplicarea prevederilor conventiei (revizuita), inclusiv în domeniul activitatilor multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a conventiei (revizuita), precum si materie de informare a publicului asupra obiectivelor conventiei (revizuita); 
(iii) sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta conventie (revizuita).

Clauze finale 
ARTICOLUL 14 
1. Prezenta conventie (revizuita) este deschisa spre semnare de catre statele membre ale Consiliului Europei si alte state parti la Conventia culturala europeana.

Ea va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2. Un stat parte la Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, daca nu a denuntat sus-mentionata conventie sau daca nu o denunta simultan.

3. Prezenta conventie (revizuita) va intra în vigoare la 6 luni de la data la care patru state, dintre care cel putin trei state membre ale Consiliului Europei, îsi vor fi exprimat consimtamântul de a fi legate prin aceasta conventie (revizuita), conform prevederilor paragrafelor precedente.

4. În cazul în care, în aplicarea celor doua paragrafe precedente, efectele denuntarii conventiei din 6 mai 1969 si intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita) nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, ca va continua sa aplice conventia din 6 mai 1969 pâna la intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita).

5. Prezenta conventie (revizuita) va intra în vigoare în oricare stat semnatar care îsi va fi exprimat ulterior consimtamântul de a se considera legat de prevederile ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ARTICOLUL 15 
1. Dupa intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita), Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei, precum si Comunitatea Economica Europeana sa adere la prezenta conventie (revizuita) printr-o hotarâre luata cu majoritatea de voturi prevazuta la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei si cu unanimitatea reprezentantilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.

2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana, în cazul aderarii, conventia (revizuita) va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 16 
1. Orice stat poate mentiona, cu ocazia semnarii sau a depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta conventie (revizuita).

2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei conventii (revizuita) la orice alt teritoriu mentionat în declaratie. Conventia (revizuita) va intra în vigoare, în privinta acestui teritoriu, la 6 luni de la data primirii declaratiei de catre secretarul general.

3. Orice declaratie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasa, în privinta oricarui teritoriu mentionat în aceasta declaratie, printr-o notificare adresata secretarului general. Retragerea devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.

ARTICOLUL 17 
1. Orice parte poate denunta, în orice moment, prezenta conventie (revizuita), adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denuntarea devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.

ARTICOLUL 18 
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state parti la Conventia culturala europeana, precum si oricarui stat sau Comunitatii Economice Europene, care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta conventie (revizuita): 
(i) orice semnare; 
(ii) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; 
(iii) orice data de intrare în vigoare a acestei conventii (revizuita), în conformitate cu prevederile art. 14, 15 si 16; 
(iv) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta conventie (revizuita).

Drept pentru care, subsemnatii, legal autorizati în acest scop, au semnat prezenta conventie (revizuita).

Întocmita la La Valetta, la 16 ianuarie 1992, în limbile franceza si engleza, ambele texte având aceeasi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state parti la Conventia culturala europeana, precum si oricarui stat nemembru sau Comunitatii Economice Europene, invitat(a) sa adere la prezenta conventie (revizuita)

Casa Colda: sat Poieni, comuna Bucium, nr. 465, jud. Alba, România 
Proprietar: Eugen Colda
Proiect iniţiat de: Asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-RoumanieRPER, în cadrul Universităţii de Vară (UdV) Bucium

Construită de un miner aurar din neamul Colda, în 1851, casa are trei încăperi din bârne de lemn, o cămară, târnaţ (pridvor) spre curte şi acoperiş cu învelitoare de şindrilă. În anul 2004, suflarea casei s-a stins, odată cu bătrânii familiei Colda. Aşa a găsit-o RPER în 2011, în timpul prospecţiunilor sale prin Ţara Moţilor. Între 2011 şi 2016, casa a fost reabilitată în cadrul şantierului-şcoală organizat de RPER în cadrul UdV Bucium şi de Muzeul ASTRA, fiind antrenate finanţări private. 2011: UdV Bucium, ediţia I; casa a fost inventariată şi relevată. RPER a încheiat un acord cu proprietarul pentru reabilitarea in situ a casei 2012-2013: după o etapă de conservare şi de diagnosticare, când este descoperită inscripţia de datare (1851), au avut loc acțiunile de reabilitare în tehnici tradiţionale. Toate elementele recuperabile au fost curăţate, tratate şi integrate în poziţia originară. 2013-2015: etapă de repaus, necesară pentru aşezarea şi integrarea elementelor noi în ansamblu, pentru a se putea aplica tencuiala de pământ 2015-2016: în bucătărie şi în baia amenajată în vechea cămară au fost montate instalaţii moderne. Camerele au primit mobilier tradiţional, salvat de la distrugere. 21 mai 2016: sobele au început din nou să duduie, fumul să se strecoare prin şindrilă, apa caldă şi rece să curgă la robinetele din bucătărie şi din baie iar "strujac"-ul din paturile "de tras" să foşneasca sub somnul nostru greu. La 165 de ani, întinerită, Casă Colda din Bucium Poieni şi-a regăsit suflarea şi ne poate spune poveşti cu duhul aurului. 

Salvarea caselor cu valoare de patrimoniu, părăsite şi ruinate din Bucium şi valorificarea lor culturală şi turistică este parte a scenariului propus de RPER ca motor de dezvoltare socială şi economică a satelor din România.